Acum Razvan trece printr-o alta etapa...nu mai sare sa ma sarute cand vin de la serviciu. Eu bat la usa, intai incet, apoi mai tare, pana vine el si imi deschide....imi arunca o privire rapida si ma ia de mana si ma duce alergand la jucariile lui, imi spune imperativ, cu interjectiile lui (eu nu-s asa priceputa si nu ii inteleg bine bebeleasca, iar el nu e inca interesat de limba adultilor) sa ma asez jos, imi pune mana pe jucarii si ma indeamna sa dau eu "resume" la jocul lui, iar el ma priveste iscoditor, sa verifice daca sunt suficient de atenta si implicata in joc.
Pentru cel putin 10 minute trebuie sa fiu captivata de jucarii....apoi am voie sa ma ridic, sa il iau in brate, sa il smotocesc in pupaturi.
E ca si cum m-ar supune unui test, imi verifica astfel capacitatea de a intersecta lumea mea de adult cu lumea lui de bebe jucaus.
Am trecut testul de fiecare data. Sper ca testele lui viitoare sa fie la fel de placute pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu