Co-sleeping

Eu m-am bucurat de placerea co-sleeping-ului cu intermitente din primele clipe de viata ale lui Razvan pana la 4 luni. Apoi nu ne-am mai despartit.

Alaptatul a devenit astfel mai usor, mai placut....mai ales ca l-am intarcat la un an si doua luni.

Dar inevitabil, au aparut si mici inconveniente. Cel mai elocvent exemplu este obisnuinta lui Razvan de a adormi cu mana la urechea mea. Dar nu in stilul simplu, ci combina mangaierile cu piscaturile, cu intepaturi...unghiile sale, oricat ar fi de scurt taiate pot fi mici arme de tortura. Uneori adoarme repede, in 5-10 minute, alteori imi terorizeaza lobul urechii cam o ora.
Asa ca incerc sa il dezvat, sa ii dezvolt afectiunea fata de un ursulet de plus.....care sa ma ajute un pic.
Nu par a avea sorti de izbanda asa curand.... Dar sunt optimista, mai ales pentru ca nu vreau inca sa ne separam spatiile de dormit si sa il exilez intr-un pat doar al lui. Momentele noastre de smotoceala si iubire sunt bucuria mea cea mai mare din zi.....

....Stiu sa rog frumos

Cum as putea vreodata sa ii refuz ceva, cand el stie sa roage asa frumos?

Telefonul, surubelnita, capacul emailat de la oala, cutitul, oglinda, ciocolata, paharul de sticla.....si multe altele, toate sunt lucruri interzise la care stie ca nu are acces. In mod normal. Dar cand i se lumineaza fata in cel mai fermcator zambet, cand impreuneaza manutele si ma roaga cu cele mai frumoase exprimari din bebeleasca lui....cum pot sa il refuz? Mi se inmoaie inima, aproape imi dau lacrimile de fericire cand il vad.

Dar rezist, rezist cu stoicism si nu ii indeplinesc toate dorintele. Nici nu il ignor, ca nu am putut de altfel niciodata sa fac asta.

Reusesc insa sa ii distrag atentia cu altceva, in general lucruri tot din categoria "interzise", dar totusi din subcategoria "nepericuloase". Si imi reuseste cam de fiecare data.

Test - la un an si sapte luni

Acum Razvan trece printr-o alta etapa...nu mai sare sa ma sarute cand vin de la serviciu. Eu bat la usa, intai incet, apoi mai tare, pana vine el si imi deschide....imi arunca o privire rapida si ma ia de mana si ma duce alergand la jucariile lui, imi spune imperativ, cu interjectiile lui (eu nu-s asa priceputa si nu ii inteleg bine bebeleasca, iar el nu e inca interesat de limba adultilor) sa ma asez jos, imi pune mana pe jucarii si ma indeamna sa dau eu "resume" la jocul lui, iar el ma priveste iscoditor, sa verifice daca sunt suficient de atenta si implicata in joc.

Pentru cel putin 10 minute trebuie sa fiu captivata de jucarii....apoi am voie sa ma ridic, sa il iau in brate, sa il smotocesc in pupaturi.

E ca si cum m-ar supune unui test, imi verifica astfel capacitatea de a intersecta lumea mea de adult cu lumea lui de bebe jucaus.

Am trecut testul de fiecare data. Sper ca testele lui viitoare sa fie la fel de placute pentru mine.